Home Credinta Războiul Spiritual

Războiul Spiritual

20 min read
Comentariile sunt închise pentru Războiul Spiritual
0
78

Foarte multi oameni nu cred ca se intampla asa ceva.Nefiind luminati de Duhul Sfant,dar este o realitate cruda si uneori dura pe care putini o stiu si inteleg.
„Îmbrăcaţi-vă cu toată armătura lui Dumnezeu, ca să puteţi ţine piept împotriva uneltirilor diavolului. Căci noi nu avem de luptat împotriva cărnii şi sângelui, ci împotriva domniilor, împotriva stăpânirilor întunericului acestui veac, împotriva duhurilor răutăţii care sunt în locurile cereşti.”
(Efeseni 6:11-12)

Viaţa creştină nu înseamnă doar să crezi în Isus şi să-ţi trăieşti fericit eternitatea. Ar fi bine să fie aşa. Cel care, însă, a căutat în mod serios să Îl urmeze pe Domnul, a descoperit exact contrarul. Isus a spus celor ce Îl urmau că viaţa în lume va fi marcată de încercări şi opoziţie. Această opoziţie vine, în mare măsură, de la diavol şi mulţimea de spirite rele care fac front comun împotriva Împărăţiei lui Dumnezeu. Sunt sigur că fiecare creştin a experimentat această opoziţie, unii chiar mai puternic. Sunt, de asemenea, sigur că mulţi nu au ştiut că sursa opoziţiei este de natură spirituală.
Una dintre strategiile cele mai eficiente ale lui Satan este să ne menţină ignoranţi în ce priveşte existenţa acestui război, deghizându-se în aşa fel încât să nu realizăm ce se întâmplă de fapt. După cum spunea C. S. Lewis în prefaţa cărţii Scrisorile lui Zgândărilă: „Demonii îi ovaţionează cu bucurie pe materialiştii care nu cred în existenţa lor.” Cu toate că această afirmaţie a lui Lewis nu ni se aplică în mod direct, are o aplicaţie în măsura în care, deşi creştini fiind, trăim fără a da atenţie tărâmului spiritual ce ne înconjoară.
Scopul nostru în acest studiu este de a ne introduce în realitatea acestui război spiritual şi astfel să fim ajutaţi în drumul nostru către victoria în această bătălie.

Opoziţia

Începem printr-o consideraţie asupra celor ce inspiră acest conflict: diavolul şi îngerii lui. Cine este diavolul? este el o entitate reală, sau doar o figură mitologică? Biblia învaţă că diavolul este o persoană reală, un spirit care iniţial a fost cea mai glorioasă creaţie a lui Dumnezeu, dar, datorită răzvrătirii lui, a devenit duşmanul Lui numărul 1 (Isaia 14). Biblia ne spune că este incredibil de puternic, foarte inteligent şi fără măsură de rău. Scriptura mai învaţă că el este într-un continuu război cu Dumnezeu şi poporul Lui. El este comandantul unei mulţimi de creaturi asemeni lui. Despre aceste creaturi spunea Pavel că sunt „căpeteniile, domniile, stăpânirile întunericului acestui veac, duhurile răutăţii care sunt în locurile cereşti.” Toate aceste referiri indică o opoziţie organizată.
Ca analogie să considerăm imperiul Roman. Cezarul stătea în Roma şi îşi construia politica, bazându-se pe Consiliul (Sfatul) Senatului. Senatorii transmiteau deciziile luate guvernatorilor care, mai apoi, le implementau în teritoriile pe care le stăpâneau. Tot aşa, în regatul lui Satan există demoni cu rang înalt, care fac politica şi demoni cu ranguri mai mici, care o implementează.
Capitolul zece al profeţiei lui Daniel ne dă o imagine a regatului lui Satan.

„În anul al treilea al lui Cir, împăratul Persiei, s-a descoperit un cuvânt lui Daniel, numit Beltşaţar. Cuvântul acesta, care este adevărat, vesteşte o mare nenorocire. El a fost cu luare aminte la cuvântul acesta şi a priceput vedenia. „În vremea aceea, eu, Daniel, trei săptămâni am fost în jale. N-am mâncat deloc bucate alese, nu mi-a intrat în gură nici carne, nici vin şi nici nu m-am uns deloc, până s-au împlinit cele trei săptămâni. În a douăzecişipatra zi a lunii întâi, eram pe malul râului celui mare, care este Hidechiel (Tigru). Am ridicat ochii, m-am uitat şi iată că acolo stătea un om îmbrăcat în haine de in şi încins la mijloc cu un brâu de aur din Ufaz. Trupul lui era ca o piatră de hrisolit, faţa îi strălucea ca fulgerul şi ochii îi erau nişte flăcări ca de foc; dar braţele şi picioarele semănau cu nişte aramă lustruită şi glasul lui tuna ca vuietul unei mari mulţimi. Eu, Daniel, am văzut singur vedenia; dar oamenii care erau cu mine n-au văzut-o; totuşi au fost apucaţi de o mare spaimă şi au luat-o la fugă ca să se ascundă! Eu am rămas singur şi am văzut această mare vedenie. Puterile m-au lăsat, culoarea mi s-a schimbat, faţa mi s-a sluţit şi am pierdut orice vlagă. Am auzit glasul cuvintelor lui şi, pe când auzeam glasul cuvintelor lui, am căzut leşinat cu faţa la pământ. Şi iată că o mână m-a atins şi m-a aşezat tremurând pe genunchii şi mâinile mele. Apoi mi-a zis: „Daniele, om preaiubit şi scump, fii cu luare aminte la cuvintele pe care ţi le voi spune acum şi stai în picioare în locul unde eşti; căci acum sunt trimis la tine!” După ce mi-a vorbit astfel, am stat în picioare tremurând. El mi-a zis: „Daniele, nu te teme de nimic! Căci cuvintele tale au fost ascultate din cea dintâi zi când ţi-ai pus inima ca să înţelegi şi să te smereşti înaintea Dumnezeului tău şi tocmai din pricina cuvintelor tale vin eu acum! Dar căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă douăzecişiuna de zile; însă iată că Mihail, una din căpeteniile cele mai de seamă, mi-a venit în ajutor şi am ieşit biruitor acolo lângă împăraţii Persiei. Acum vin să-ţi fac cunoscut ce are să se întâmple poporului tău în vremurile de apoi, căci vedenia este cu privire tot la vremuri îndepărtate.'”
(Daniel 10:1-14)

Observaţi ce spune îngerul: „căpetenia împărăţiei Persiei mi-a stat împotrivă 21 de zile.” Cir era împăratul Persiei în acea vreme, totuşi, cu siguranţă că nu el a fost cel ce i s-a împotrivit angelicului mesager. Referire se face la puterea spirituală aflată în spatele imperiului Persan. În mod similar se vorbeşte şi în Isaia 14 şi Ezechiel 28, unde profeţii prorocesc împotriva împăraţilor Babilonului şi Tirului. În profeţia lor, brusc şi fără explicaţie, încep să se adreseze puterii spirituale care stă în spatele acestor stăpânitori pământeşti. De aceea noi trebuie să realizăm că lumea în care trăim nu este ceea ce pare a fi (esenţialmente materială), ci, de asemenea, are şi o dimensiune spirituală care, de fapt, este guvernată de „spiritele răului în locuri cereşti”. Este imperativ să recunoaştem acest adevăr biblic.
Să mai dau un exemplu despre acest regat invizibil, de data aceasta din Noul Testament. Aminteşte-ţi că, atunci când Domnul a fost ispitit, Satan I-a arătat toate împărăţiile lumii şi slava lor şi I-a spus: „Ţie Îţi voi da toată stăpânirea şi slava acestor împărăţii; căci mie îmi este dată şi o dau oricui voiesc.” (Luca 4:6) Isus nu a combătut autoritatea pe care Satan a pretins că o are asupra împărăţiilor lumii şi nici faptul că el putea să le dea cui voia. De fapt, Isus i-a confirmat pretenţia mai târziu, când a spus despre el că este „stăpânitorul lumii acesteia”(Ioan 14:30). Acestea sunt adevăruri biblice pe care trebuie să le înţelegem. Cred că mulţi creştini au fost conduşi să gândească, aşa cum cei din lume gândesc, privind toate lucrurile legate doar de oameni şi de procesele naturale. Cu toate acestea Pavel spune că „noi nu luptăm împotriva sângelui şi a cărnii”. Conflictul este, de fapt, cu aceste forţe spirituale şi, dacă nu înţelegem aceasta, suntem înfrânţi chiar de la început.

Conflictul

Următorul lucru pe care trebuie să-l luăm în consideraţie este natura propriu-zisă a acestui conflict indicat de termenul „a lupta”. Există două aspecte ale acestui război spiritual. Este aspectul general în care forţele colective ale lui Dumnezeu se luptă cu forţele colective ale lui Satan. Apoi este, de asemenea, aspectul individual, în care tu şi cu mine suntem angajaţi într-o luptă corp la corp cu spiritele demonice. Este un meci de wrestling (lupte). Este intim. Este personal. Este mortal. În calitate de creştin eşti studiat, eşti pândit şi eşti asaltat în mod regulat. Eşecul în a pricepe acest fapt poate să te facă să devii o victimă a conflictului. Poate că în acest moment vei spune: „Stai puţin; nu crezi că mergi puţin cam departe? Cum adică sunt studiat, pândit şi asaltat de demoni? Asta sună a fanatism!”
Te pot asigura că nu sunt fanatic, ci, mai degrabă, scriptural. Eu doar afirm ceea ce Biblia învaţă în general şi, mai ales, în cazul lui Iov.

„Fiii lui Dumnezeu au venit într-o zi de s-au înfăţişat înaintea Domnului. Şi a venit şi Satan în mijlocul lor. Domnul a zis lui Satan: ‘De unde vii?’ Şi Satan a răspuns Domnului: ‘De la cutreierarea pământului şi de la plimbarea pe care am făcut-o pe el.’ Domnul a zis lui Satan: ‘Ai văzut pe robul Meu Iov? Nu este nimeni ca el pe pământ. Este un om fără prihană şi curat la suflet, care se teme de Dumnezeu şi se abate de la rău.’ Şi Satan a răspuns Domnului: ‘Oare degeaba se teme Iov de Dumnezeu? Nu l-ai ocrotit Tu pe el, casa lui şi tot ce este al lui? Ai binecuvântat lucrul mâinilor lui şi turmele lui acoperă ţara…'”
(Iov 1:6-10)

Vezi, Satan l-a studiat pe Iov. L-a iscodit şi în scurt timp îl va asalta. Tactica lui nu s-a schimbat de-a lungul secolelor. Azi noi suntem obiectul aceluiaşi fel de atac ca şi Iov. Sper să nu produc paranoia în nimeni. Cu siguranţă nu aceasta este intenţia mea. Intenţia mea este să te ajut să vezi şi să înţelegi prin prismă biblică lumea şi lucrurile prin care treci tu personal. Azi, mai mult ca niciodată, creştinii au nevoie de o viziune biblică asupra lumii; şi asta include şi credinţa în- şi înţelegerea tărâmului spiritual.

Load More Related Articles
Load More By Bucur
Load More In Credinta
Comments are closed.

Check Also

Aspecte privind stocarea si transportul produselor cu ajutorul unor saci de rafie

In domeniile de activitate in care se utilizeaza cu precadere servicii de stocare, transpo…