Ne apuca uneori nostalgia după zilele frumoase si lipsite de griji ale copilariei – si ni se intampla sa reluam lecturile de atunci. O facem, bineinteles, cu alti ochi, si ne punem intrebari pe care atunci nu ni le-am pus. Ne dam seama ca eroii din acele carti nu dispuneau de mijloacele tehnologice din ziua de azi – şi respectul nostru pentru ei creste.
Sa luam, de exemplu, cazul lui Robinson Crusoe, marinarul naufragiat pe o insula pustie din sudul Atlanticului, pe care a botezat-o „Insula Disperării”. Eroul lui Daniel Defoe a izbutit sa foloseasca resturile navei naufragiate, din care si-a injghebat – cu multa truda si multa ingeniozitate – o gospodarie. Iar cand nu i-au mai ajuns scandurile recuperate de pe corabie, a doborat copaci si si-a facut singur scanduri. Dar cu cata truda – pentru ca dintr-un copac izbutea, de cele mai multe ori, sa faca doar o singura scandura!
Sau sa ne amintim de echipajul goeletei romanesti „Speranta” din romanul „Toate panzele sus!”, al lui Radu Tudoran. Ajunsi la „capatul pamantului” – in Tara de Foc – ei au incercat sa-i civilizeze pe locuitorii acelor locuri salbatice, ramsi ca stadiu dezvoltare in Comuna Primitiva. In acest scop, le-au construit case din lemn, cum se faceau pe atunci in satele de munte de la noi. Iar in acest scop, au improvizat o mica fabrica de cherestea dotata cu un fierastrau mecanic, pus in miscare de apele unui rau.
Cei care incearca acum sa „dea drumul” la o fabrica de cherestea nu sunt pusi in fata unor astfel de probleme, pentru ca in secolul XXI procurarea de utilaje pentru prelucrarea lemnului nu mai constituie o problema. Operatiunea „debitare busteni” se face acum in intregime mecanizat. Orice copac, oricat ar fi de inalt si oricat ar avea trunchiul de gros, poate fi taiat cu un gater vertical sau cu un gater orizontal, dupa nevoie. Sau, si mai bine, cu un gater banzic! Robinson Crusoe si echipajul „Sperantei” ar avea de ce sa fie invidiosi…
.
