Intr-una din operele sale,scriitorul danez Hans Christian Andersen (1805-1875) afirma ca ”exista o legenda despre un om,care a trebuit sa aleaga unul din cele sapte pacate capitale.L-a ales pe cel care i s-a parut mai putin grav-betia si cu acesta a comis celelalte sase pacate”.Betia a darmat multe familii si a lasat pe drumuri pe multi copii.In trecerea anilor,betia si-a continuat lucrarea de raspandire a nenorocirii printre oameni.Betia a detronat ratiunea multora si a umplut spitalele cu oameni bolnavi.Betia a facut din mama incaruntita inaintede vreme o vaduva indurerata de copiii ei orfani.Betia a umplut pamantul cu sarai,lenesi,vagabonzi si penitenciare.Daca am avea o istorie completa a tuturor nenorocirilor,am da crezare afirmatiilor din legenda amintita de scriitorul danez.
Calea sigura de a evita manevrele aduse prin betie,este ascultarea si implinirea inteleptelor cuvinte:”Nu te uita la vin cand curge rosu si face margaritare in pahar;el aluneca usor,dar pe urma ca un sarpe musca si inteapa ca un bazilic”. (Proverbe 23;31-32).







e superba povestea de la inceput:)
Frumos, real, românesc. De altfel unde ai mai văzut tu expresia „darul beției”…ehhh
eu nu prea sunt de acord cu alcoolul dar atunci cand o faci macar sa stii cand e destul..