Nimic nu se compara cu anii copilariei. De multe ori, desi stau si ma gandesc la toate lucrurile pe care le faceam copil fiind, mi se pare ca toate intamplarile se afla undeva departe, si de multe ori nici nu reusesc sa imi amintesc toate lucrurile pe care le faceam. Uitandu-ma in urma cu greu reusesc sa imi amintesc fiecare lucru facut in copilarie, o perioada care mi se pare ca a existat undeva acum foarte mult timp si pe care am uitat-o.
Da, imi amintesc cu nostalgie, insa, toate jocurile pe care le jucam si care astazi nu mai exista. Realizez ca pe langa ce exista astazi, generatia mea a avut o altfel de copilarie. O copilarie fara tehnologie, o copilarie ce presupunea mersul la bunici in fiecare vacanta de vara si alergatul in picioarele goale prin nisipul din curtea casei. Imi amintesc jocuri precum”sotron”, „tarile”, „tara, tara vrem ostasi”, „ratele si vanatorii”, si multe alte jocuri care au disparut in timp sau care rar se mai afla pe lista de jocuri ale copiiilor din zilele noastre.
Ieseam afara si ne jucam cu baloane colorate si din cand in cand mai inaltam cate un zmeu, iar fericirea din ochii nostri nu se compara cu nimic altceva. Da, si astazi exista baloane si zmeie, insa atunci nu ne interesa daca existau baloane cu heliu, baloane publicitare ce intruchipeaza diverse personaje din desene animate sau zmeie cat mai impunatoare. De multe ori acestea erau facute de catre parintii nostri acasa iar rezultatul ne bucura peste masura, chiar daca de multe ori ratam sa le ridicam spre cer si doar alergam cat ne tineau picioarele in incercarea de a o face.
Am crescut invatand sa ne bucuram cu putin. Am crescut in vremuri mai putin superficiale ca astazi, in care nu conta din ce familie provine un copil, ce posibilitati are acesta, cum se imbraca, timpuri in care ne bucuram de lucruri prin simplitatea lor. Apreciam orice cadou cat de mic era acesta si ne bucuram la fiecare moment petrecut alaturi de prietenii nostri.
Suntem alta generatie sau poate ca eram prea mici si vedeam realitatea prin ochi de copii. Sunt de acord cu evolutia si cu tot ceea ce ne ofera posibilitatea de a avea mai multe optiuni din toate punctele de vedere. Insa odata cu evolutia, vad cum se pierd in timp toate lucrurile marunte care la un moment dat erau de ajuns. Vreau ca copiii nostri sa nu ajunga sa cunoasca neajunsuri, sa traiasca intr-o lume care sa ii arate doar partile ei bune, insa vreau sa copilareasca si sa isi faca amintiri pe care sa nu le piarda in timp. Vreau sa cunoasca o lume in care tehnologia sa nu fie pe primul loc, iar zilele lor sa fie pline de momente in care privesc desene animate si asculta cantecelele preferate pe tableta sau laptop.
Imi doresc o lume in care copiii nostri sa isi petreaca cat mai mult timp in aer liber, sa se joace „de-a v-ati ascunselea”, sa se joace cu baloane, sa inalte zmeie, sa se dea pe tobogane, sa se juleasca in genunchi si sa creeze castele de nisip. Vreau ca acestia sa aiba copilarie, o astfel de copilarie cum noi am cunoscut in timpurile noastre si de care ne amintim cu atata drag.
.
