Mi-a placut tare mult scoala. Asta am spus de cand am iesit pe portile scolii din cartier. Mi-a placut atat de tare incat m-as mai duce inca o data la scoala. Poate ca acest lucru, iubitul scolii si dragul de ea, se datoreaza exclusiv profesorilor pe care i-am avut. Si care acum, de exemplu, nu mai sunt pentru ca au iesit la pensie. Imi aduc foarte bine aminte de proful meu de religie. Un om de nota 20.
De fiecare data, pe tot timpul anilor in care am facut cu el, spuneam o rugaciune inainte sa inceapa ora si dupa, atunci cand se termina. Ne baga intr-o stare foarte interesanta, totodata ciudata pentru ca incepeai sa simti ca ceva in tine misca. Sa nu mai vorbesc atunci cand trebuia sa ne citeasca din Biblia noua traducere, caci aceasta era una foarte buna.
Deja simteai cum ti se inmuiau picioarele si degetele tele vibrau cu fiecare cuvant scris acolo, in cartea aceasta. Sigur, erau si baieti care spuneau ca nu este cine stie ce acea carte. Asta pana cand proful meu le-a explicat cate ceva despre Iisus si despre apostolii care l-au insotit peste tot.
Brusc, peste noapte, baietii care spuneau ca aceste lucru sunt imposibile devenisera cei mai buni ascultatori ai profului. Se mutau de fiecare data in prima banca la ora acestuia si erau ochi si urechi la fiecare vorba scoasa de profesor. Parca avea un violoncel si canta la el atat de bine incat era musai sa asculti. Parca asa erau si cuvintele, toate cuvintele, scoase de acesta..
