Astazi este greu de imaginat ca in trecut rotile masinilor nu erau acoperite cu anvelope. Acest lucru dateaza din epoca primelor masini si a „anvelopelor” de lemn. Intr-adevar, chiar si la utilizare la intensitate redusa, se deteriorau rapid si necesitau sa fie inlocuite adesea. Inventia unei roti intarita cu o janta de otel (prototipul unui disc modern) a rezolvat aceasta problema, insa si aceasta tehnologie nu a dat rezultate pe o perioada mai lunga de timp.
Robert William Thompson a fost primul care a inventat utilizarea anvelopelor din material elastic pentru a creste confortul si siguranta unei masini. In 1846, a dezvoltat un design al anvelopelor si si-a patentat inventia. Anvelopa inventata de Thompson a fost numita si „roata aerului”.Era o camera din panza densa, in interior fiind umpluta cu o solutie de cauciuc.
Inventiile initiate de Thompson au fost apreciate si de alti inventatori. Numeroase experimente ale entuziastilor au avut succes: a fost inventata o anvelopa pneumatica din cauciuc, cu o camera separata. Crearea unei roti pneumatice a facut posibil condusul mai lin. Anvelopele, in sine, au devenit mai puternice si mai durabile (acesti parametri au lipsit in primele variatii ale inventiei).
Procesul de vulcanizare a permis organizarea procesului de producere a unei anvelope elastice, dar cu adevarat durabile. In 1839, inventatorul american Charles Goodyear nici nu banuia ca tehnologia pe care a creat-o pentru producerea cauciucului prin combinarea cauciucului si a sulfului va deveni o parte integranta a productiei de anvelope auto.
In anii 1830, Goodyear detinea o intreprindere de producere a incaltamintei si a tesaturilor din cauciuc. La intreprinderea sa, el a creat jucarii din cauciuc, haine, incaltaminte si umbrele. Cu toate acestea, proprietatile acestui material nu permiteau ca marfurile sa fie de inalta calitate: cauciucul topit la temperaturi ridicate, era instabil si avea alte dezavantaje.
Goodyear a luat aceasta problema in serios. Prin experimente, el a aflat ca incalzirea cauciucului amestecat cu sulf, duce la obtinerea unui material cu rezistenta necesara, nu numai la suprafata, ci pe intreaga grosime. Cu siguranta putem sa spunem ca anul 1839 este marcat de inventarea cauciucului pentru automobile.
Anvelopa pneumatica este o constructie de inalta calitate care poate tine aerul sub presiune. Datorita inventiilor din trecut si a perfectionarilor continui, anvelopele de astazi sunt un amestec de cauciuc natural si artificial, funingine, sulf, siliciu si compusi sintetici.
Dioxidul de siliciu este un alt amestec folosit in productia moderna.Acest acid, imbunatateste elasticitatea si caracteristicile de aderenta ale cauciucului, descoperit inca in anii 50 ai secolului trecut.
Procesul de dezvoltare a tehnologiei pentru adaugarea acestui compus la amestecul pentru producerea anvelopelor a fost lansat relativ recent. Acest lucru se datoreaza costului ridicat al materialului si necesitatii de a folosi echipamente speciale pentru a-l amesteca cu cauciuc.
Cu timpul, anvelopele au trecut printr-un intens proces de modernizare si adaptare la toate conditiile de drum. Industria de producere a anvelopelor a evoluat, iar concurenta este una acerba. Un exemplu de impact pe piata internationala il prezinta anvelopele Kama. Companie lansata in 1967 in Rusia, care produce anvelope pentru Fiat, Skoda si Volkswagen.
