Cand eram la bunici in vacanta ne duceam in fiecare duminica la biserica,imbracati in cele mai frumoase haine.La intoarcere,inainte sa ne punem la masa ,trebuia se ne schimbam.In timpul saptamanii,ne multumeam cu hainele de fiecare zi.Cate zile din saptamana purtam noi insine ”costumul de duminica”,sau mai degraba cate zile traim noi in aceasta atitudine de oameni care doresc sa-L cinsteasca pe Dumnezeu? In timpul saptamanii tragem o cortina peste tot ceea ce ne-a preocupat duminica:nu-L mai cautampe Dumnezeu,nu ne mai rugam,nu mai citim Biblia.
In asemenea conditii nu ar trebui sa recunoastem ca ne conformam unui obicei,unei simple ”forme de evlavie” (2timotei 3;5) ?
Acest comportament nu face altceva decat sa ne insele pe noi insine.Ne va lasa cu iluzia ca meritam un certificat de conduita morala buna,dar sa nu ne inchipuim ca aceasta are valoare in fata lui Dumnezeu.Sa veghem sa nu facem parte din cei ce pretind ca il cunosc pe Dumnezeu,dar care Il tagaduiesc prin faptele lor: ” Ei se lauda ca cunosc pe Dumnezeu, dar cu faptele Il tagaduiesc, caci sunt o scarba: nesupusi si netrebnici pentru orice fapta buna.” Tit 1;16.
Când eram mic.. tot aşa aveam.. haine de dumincă :). Chiar mi-a plăcut obiceiul ăsta!
Si acuma am haine de duminica si haine de toate zilele:)).
Nu am haine de duminica.. ma imbrac cu ce apuc :)) !!
nu am avut asa ceva 😕