M-am urcat într-un taxi şi şoferul mi-a oferit o bomboană.

Dacă te numeri printre clienţii fideli sau ocazionali ai celor câteva mii de taxiuri care circulă zilnic în Bucureşti, ai trăit cu siguranţă cel puţin o experienţă de care să te plângi: aer îmbâcsit, mizerie, fum de la ţigara care nu merita stinsă de dragul clientului, manele, “analize” politice de care nu aveai chef şi nici nervi ori conversaţia la telefon de câteva zeci de minute a taximetristului cu iubita sa.

Dacă însă, la un moment dat, te vei număra printre clienţii Taxiului cu Bomboane, vei avea cel puţin o experienţă demnă de povestit. Şi nu doar pentru că taximetristul care îl conduce te surprinde de la început oferindu-ţi, cu zâmbetul pe buze, o bomboană, şi încearcă atât cât îi permiţi să te binedispună, dar mai ales pentru că, dacă ai dispoziţia necesară să-ţi apleci urechea la povestea lui, vei coborî din maşină cu sentimentul că, într-adevăr, oamenii aşa-zişi obişnuiţi pot fi capabili de lucruri mari. Şi că printre ei te poţi număra şi tu. sursa