Relatiile de prietenie intre oameni sunt bune,evident dar pana la o anumita limita.Sunt chestii intime pe care nu toti prieteni tai ar trebuii sa le stie.Daca te apuci sa povestesti chestii intime e treaba ta dar sa nu te astepti sa iasa chestii prea bune.Oameni automat vor barfi despre tine pe la spate cu alti prieteni ai lor.Cred totusi ca pana la o limtita prieteni trebuie sa mai stea si pe acasa.
La ce ma refer o sa va povestesc mai departe.Am o cunostinta care abia e la inceput implicat intr-o relatie sentimentala cu o fata.Pana aici nimic neobijnuit doar ca iubita asta a lui are o prietena care o cunoaste din copilarie.
Si ce sa vezi saracu baiat nu poate sa faca aproape nici o miscare ca hop prietena iubitei e cu ea in permanenta.Se duce cu ea la cumparaturi prietena iubitei merge si ea,se duce sa isi ia ceva de mancare sau de imbracat prietena e acolo.Nu poate sa o pupe calumea ca pac prietena iubitei e acolo.Nici o miscare fara ea de fata.Deja intrece orice limita de prietenie cand vine vorba de relatie intima.
Trebuie sa faca ceva sa scape de ea ca nu se mai poate..
Va pricepe singura, cu timpul. Asa este la inceput, fetele sunt obisnuite sa fie mereu impreuna si accepta greu ideea ca una dintre ele isi imparte timpul cu un iubit.
Un simpla injuratura cred ca va rezolva situatia.
Trebuie sa ii zica in felul urmator ….”Stii ce i-a zis lupu la arici? Dute`n …. de aici 🙂
Am ras recunosc,dar ai fost cam dur totusi :))
Eu i’as zice in fata ca asa nu se mai poate. daca intelege bine daca nu iar e bine. doar nu e ultima fata de pe lume…
Da da cunoastem, stiu si eu lucruri de genul! Trebuie sa se mai maturizeze asta e ideea! Si iubita si prietena ei!
daca tot e prezenta mereu.ias face o invitatie : o relatie in 3 mai in gluma mai in serios.daca e de acord iese in avantaj prietenul tau daca nu prietena iubitei lui se va retrage incet incet
Hai ca ai fost tare o relatie in 3 :))
Vorbesti despre prietenie de parca ar fi ceva suprem, irevocabil. Cumva nu ai gasit logic ca o prietenie de orice natura se poate si finaliza, de unde ar rezulta: – daca au fost impreuna si s-au despartit .. pot deveni foarte bine prieteni/amici dupa (poate nu s-au inteles sexual/idei/principii); – daca au fost prieteni buni initial, apoi s-au cuplat, then despartit si n-au ramas prieteni (din nou ceva e posibil sa nu fi mers in relatie: sexual, minciuni, nepotrivire senzoriala); In plus, cred ca fiecare de aici stie mai bine pe cine a iubit sau nu (sentimentul in sine se defineste greu, dar sa incercam in felul urmator: „Actiuni pe care le faci pentru sau din cauza unei persoane si pe care nu le-ai face pentru nimeni altcineva decat tot o persoana dintr-o postura similara – frate, sora, mama, prieten foarte bun si vechi – realizand astfel cat si ce la esti dispus sa renunti in favoarea respectivei persoane”), motiv pentru care voi reda propria experienta: am ramas prietena mai degraba cu cei pe care nu i-am iubit decat cu ceilalti din doua motive – ori s-a intamplat sa fiu dezamagita cumva de respectivul si tradarea care vine din partea unei persoane asa-zise ‘iubite’ provoaca mai mult dezgust decat din partea unei persoane care iti este indiferenta, ori, petrecand suficient timp cu ‘prietenul’ am ajuns sa gasesc suficient de multe discrepante/defecte celuilalt incat iubirea/prietenia s-a ‘stins’. Prietenia este supraevaluata aici, ea in general este subinclusa oricarei relatii – intr-o forma sau alta – iar un prieten, oricat de bine te-ar sti, de oricat de mult timp te-ar cunoaste nu are cum sa patrunda pana in intimitatea gandurilor tale ce tin de nevoia de afectiune (necesitate cumva primara a oamenilor). Asta doar un iubit o poate face – care temporar macar iti va fi implicit si prieten.
Da, dar sa sti ca o prietenie conteaza de multe ori mai mult decat o relatie..bine, sa nu exageram asa cum se intampla in cazul prezentat de tine..mi se pare mai mult decat ridicol sa patesc asa ceva..ma intreb insa, oare tipa respectiva nu se simte prost ca sta pe capul lor 24/24?
Vorbesti despre prietenie de parca ar fi ceva suprem, irevocabil. Cumva nu ai gasit logic ca o prietenie de orice natura se poate si finaliza, de unde ar rezulta: – daca au fost impreuna si s-au despartit .. pot deveni foarte bine prieteni/amici dupa (poate nu s-au inteles sexual/idei/principii); – daca au fost prieteni buni initial, apoi s-au cuplat, then despartit si n-au ramas prieteni (din nou ceva e posibil sa nu fi mers in relatie: sexual, minciuni, nepotrivire senzoriala); In plus, cred ca fiecare de aici stie mai bine pe cine a iubit sau nu (sentimentul in sine se defineste greu, dar sa incercam in felul urmator: „Actiuni pe care le faci pentru sau din cauza unei persoane si pe care nu le-ai face pentru nimeni altcineva decat tot o persoana dintr-o postura similara – frate, sora, mama, prieten foarte bun si vechi – realizand astfel cat si ce la esti dispus sa renunti in favoarea respectivei persoane”), motiv pentru care voi reda propria experienta: am ramas prietena mai degraba cu cei pe care nu i-am iubit decat cu ceilalti din doua motive – ori s-a intamplat sa fiu dezamagita cumva de respectivul si tradarea care vine din partea unei persoane asa-zise ‘iubite’ provoaca mai mult dezgust decat din partea unei persoane care iti este indiferenta, ori, petrecand suficient timp cu ‘prietenul’ am ajuns sa gasesc suficient de multe discrepante/defecte celuilalt incat iubirea/prietenia s-a ‘stins’. Prietenia este supraevaluata aici, ea in general este subinclusa oricarei relatii – intr-o forma sau alta – iar un prieten, oricat de bine te-ar sti, de oricat de mult timp te-ar cunoaste nu are cum sa patrunda pana in intimitatea gandurilor tale ce tin de nevoia de afectiune (necesitate cumva primara a oamenilor). Asta doar un iubit o poate face – care temporar macar iti va fi implicit si prieten.
intre timp se pare ca a cam scapat de ea ca sia facut prietena respectiva prieten…