Lumea stelelor a preocupat dintotdeauna oamenii şi i-a uimit. În infinitatea lumii stelelor putem recunoaşte şi admira măreţia lui Dumnezeu, atotputernicia şi înţelepciunea Sa. Atunci ne dăm seama cât de mici suntem noi în comparaţie cu universul. Şi totuşi, Dumnezeu Se îngrijeşte de noi, nişte creaturi mărunte. El L-a trimis pe Fiul Său ca Om pe acest pământ, pentru a muri pentru păcatele celor ce cred în El. Prin credinţa în Domnul Isus şi în lucrarea Sa de salvare la cruce, fiecare om poate deveni un copil al Dumnezeului atotputernic.
Din păcate, deja din vechime, oamenii nu s-au preocupat numai cu astronomia (ştiinţa stelelor), ci au mers mai departe şi au încercat să interpreteze stelele. Astfel, a apărut astrologia, care astăzi este la mare cinste. Ea este o eroare, conform căreia arătările de pe cer ar fi în legătură cu evenimentele de pe pământ. Astrologia încearcă să deducă din poziţia stelelor caracterul şi cariera omului. Astrologia nu are nimic a face cu ştiinţa. Interpretarea stelelor este păcat; ea este o urâciune înaintea lui Dumnezeu. Cine ascultă de aceşti prezicători, pentru a afla ceva despre viitorul său, se expune forţelor întunericului. Soarta noastră nu stă în stele, ci în Isus Hristos. El este Steaua, spre care trebuie să privim şi în care trebuie să ne încredem..
Icosul al 9-lea: Filosofii cei mult-vorbitori, deşi mult se ostenesc cu mintea a ispiti despre taina Preasfintei Treimi dar nu pot a înţelege cum este un Dumnezeu de o fire. Şi nenumăratele faceri de bine cele către noi ale Fiecăreia din cele trei dumnezeieşti Fete bine ştiindu-le, cu credinţa şi cu mulţumire grăim: Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit cu dreapta judecată Ta nouă tuturor a ne întoarce în pământul din care suntem luaţi şi în ziua învierii iarăşi a ne scula; Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce înainte ai hotărât soarelui, lunii şi stelelor să se întunece oarecând, iar pământului şi tuturor celor ce sunt pe el cu foc a se lămuri, pentru că în locul lor să se arate cer nou, în care petrece dreptatea; Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai rânduit ziua, în care vor stă înaintea Ta la judecata toate seminţiile şi neamurile, ca să-şi ia fiecare piaţa după faptele sale. Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce vei zice drepţilor în ziua răsplătirii: veniţi binecuvântaţii Părintelui Meu de moşteniţi împărăţia care este gătită vouă de la întemeierea lumii; Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, de la Care păcătoşii cei care nu s-au pocăit cu frică atunci vor auzi: duceţi-vă de la mine, blestemaţilor, în focul cel veşnic, care este gătit diavolului şi îngerilor lui; Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, Cel ce ai făgăduit că Biserica Ta să o păzeşti neclintită până la sfârşitul lumii, spre a nu fi ea biruita nici de porţile iadului; Sfânt, Sfânt, Sfânt eşti Doamne Dumnezeul nostru, miluieşte-ne pe noi, zidirea Ta cea căzută, pentru numele Tău cel sfânt!
În perioada respectivă, universul s-a răcit suficient cât să permită formarea hidrogenului molecular, care s-a răspândit în univers. Pe parcursul a milioane de ani, gravitaţia a acţionat asupra moleculelor de hidrogen, profitând de distribuţia uşor inegală a acestui gaz pentru a-l condensa în stele, apoi stelele în galaxii şi galaxiile în clustere (grupuri locale de galaxii) şi super-clustere.
Universul, galaxiile, constelatiile, stelele, sistemele solare, etc. o complexitate aproape infinita ce ar trebui sa ne faca sa ne vedem mici, mici de tot, nu aroganti cum suntem de obicei.
Oamenii au impresia ca au descoperit inceputul si sfarsitul Universului, ca pot intelege lucruri neintelese pana acum, insa cum am putea intelege noi din bula de sapun ce se intampla in afara bulei?