Fiecare fiinta are motivele ei de bucurie.Vechi romani se bucurau cand un general venea victorios cu prada de razboi din Africa, Grecia sau Asia.Bucuria lor se manifesta prin stangerea lor in coloseum unde asistau la sacrificarea de animale si de oameni.Ei isi manifestau bucuria inimii lor barbare printr-oplacere distrugatoare.
Un om de afaceri are multe motive de bucurie.Incheie o afacere buna si lucrul acesta il face sa organizeze o petrecere.Bautura il tine companie la motivul bucuriei sale trecatoare.Exemplele pot continua.
Dar este o bucurie care intrece granitele inguste ale motivelor pamantesti.Acesta bucurie este cereasca.Orice pacatos care si-a simtit apasarea constiintei sale,orice pacatos care a inteles ca plata pacatelor sale este departare vesnica de Dumnezeu,poate vorbi despre bucuria mantuirii.
Sa fi un om gratiat de toate pacatele,sa fi un om care are siguranta mantuirii,un om care stie ca are un loc in Casa Tatalui ceresc,un om care are numele scris in cartea vietii,nu este un motiv de bucurie trecatoare,ci este bucuria vesnica,ce ne incununeaza fiinta..
Bucuria mantuirii este dincolo de simpla bucurie emotionala, este o bucurie ce greu poate fi inteleasa de cei ce nu cunosc principiile vietii vesnice.
Frumos le-ai mai spus in articolul asta… Bravo!
La multi aniiiiiiiiii! (Sry de off)
nu prea sunt liamrut, ce retea sociala or fi folosind cei din antarctica? o fi unul bazat pe aurora boreala presupun, desi aia apare la proximitatea zonelor polare .de fapt, e si cam greu sa socializezi atunci cand ditai ursul flamand da tarcoale iglu-ului .