Unde s-a terminat iubirea si a inceput tradarea nu stiu. M-a durut doar ca lumea ne credea un cuplu, iar ea si-a anuntat logodna, cununia si nunta cu altul. Era ca in romanul Intunecare de Cezar Petrescu. I-a fost atat de usor sa ma schimbe si imposibil sa ma anunte. Inca mai iesea cu mine cand ii acceptase cerere in casatorie. Am aflat de la altii, iar cand ne-am intalnit intamplator pe strada, mi-a inmanat invitatia. Erau impreuna: un cuplu impotriva barbatului singur.
-Lasa-ma sa iti prezint pe unul dintre cei mai buni amici, a spus fara sa clipeasca! Ieseam impreuna la club si este cel mai protector baiat din lume. Sa nu imi spui ca nu vii la nunta noastra, dragul meu prieten, nu accept un refuz de la un prieten asa de bun!
Eram un pritene bun care o sarutase pe buze si care o stransese in brate tare de tot, dar trebuia sa ma port ca in filmele americane, adica sa ma prefac ca nu imi pasa si sa ma duc la nunta. Daca nu as fi fost prezent, amicii comuni ar fi crezut ca plang cu capul in perna de inima rea!
Si iata-ma in ziua cea mare, imbracat ca scos din cutie, cu flori pentru mireasa (mireasa care trebuia sa fie a mea, dar pe care o lua altul), cu cadou de casa noua si bani in plic prezentandu-ma la nunta.
„Fii calm, fii tare, nu lasa o umbra de emotie sa ti se citeasca pe chip, ma autosugestionam!” Dar cand a inceput muzica formatiei Orchestrapetrecaretii.ro urma de tristete ramasa in mine s-a risipit brusc si m-am ridicat la dans. Ce orchestra, ce voci divine aveau solistii! Nu era cazul sa ma imbat de suparare, cum fac unii cand se despart, fiindca ma imbata muzica. Ba erau ritmuri populare, ba se schimba in cantec de petrecere, apoi in muzica tiganeasca, grecesca, mexicana si muzica usoara.
Eu cred ca ei au citit dansatorul de nota 10 din mine si m-au ajutat sa ii arat fostei ce a pierdut. Nu o priveam. Deja langa mine dansau multe fete frumoase, cand am auzit dedicatia: „De la cea mai trista fata din lume, care doreste sa ramana anonima, pentru cel mai bun dansator pe care l-a pierdut definitiv melodia:”E noapte si e tarziu!”
Nuntasii repetau in delir cu Roxana: ”Cine-o fi de vina/Cine-o fi gresit/Dintre noi doi oare/De ne-am despartit?/Nu e vina mea,/Poate nici a ta/Dar cu soarta-n lume/nu te poti lua!”
Multi s-au emotionat pana la lacrimi, dar mie mi se oferise raspunsul si nu eram fericit ca ea suferea. Am avut ocazia sa dansam putin impreuna si i-am soptit ca ii multumesc pentru dedicatie si ii doresc sa fie o sotie fericita, cea mai fericita sotie din lume.
Muzica de la nunta lor a fost divina. Acum o iubesc pe fata cu care am dansat toata noaptea la nunta lor. Am facut deja repetitie pe muzica Petrecaretilor, de aceea ii chemam sa ne cante la nunta. Toate dedicatiile pe care le voi face in seara aceea magica vor fi numai pentru mireasa mea..
