La inceput omul a fost inzestrat cu puteri nobile si cu o minte bine echilibrata.Ca fiinta,el era desavarsit si in deplina armonie cu Dumnezeu.Gandurile lui erau curate,iar scopurile sale sfinte.Dar prin neascultare,puterile sale au ajuns pervetite,iar egoismul a luat locul iubirii.Prin pacat,el a ajuns atat de slab,incat ii era imposibil,in propia sa putere sa reziste puterii raului.El a devenit rob al lui Satana si ar fi ramas astfel pentru totdeuna daca Dumnezeu n-ar fi intervenit in mod special.A fost scopul ispititorului de a zadarnici planul divin prin crearea omului si a umple pamantul cu vuiet si pustiire ca apoi aratand spre toate aceste rele sa le prezinte ca fiind rezultatul faptului ca Dumnezeu a creat pe om.
In starea sa de nevinovatie ,omul traia intr-o fericita comuniune cu El.Dar dupa pacatuirea sa el na mai putut gasi deloc bucurie in sfintenie si,ca urmare,a cautat sa se ascunda de prezenta Lui Dumnezeu.O astfel de inima nu este in armonie cu Dumnezeu si deci nu gaseste nici o bucurie in comuniuneacu EL.
Caci ”umblarea dupa lucrurile firii pamantesti este vrajmasie impotriva lui Dumnezeu,caci ea nu se poate supune Legii lui Dumnezeu si nici nu poate sa se supuna” (romani 8:7)
Educatia,cultura,exercitarea vointei,eforturile omenesti toate acestea ausfera lor de actiune,dar aici ele sunt cu totul fara putere.Ele pot produce o corecta comportare exterioara,dar nu pot schimba inima.Trebuie sa existe o putere care sa lucreze dinauntru,o noua viata de sus,mai inainte ca oamenii sa poata fi schimbatide la pacat la sfintenie.Aceasta putere este Isus Hristos..
