In trecut, la tara, un mort intr-o casa insemna devastarea intimitatii si a durerii. Din momentul in care era declarata oficial moartea unui membru al familiei, poarta era larg deschisa si lumina aprinsa. Mai intai veneau obisnuitii care se ocupau de toaletarea trupului neinsufletit: fie ca se lasau rugati, fie ca veneau din proprie initiativa, cert este ca ai casei asistau la toate operatiunile dureroase, ca locuinta le era plina si nu se mai puteau retrage nicaieri sa planga fiindca mereu se baga un cap curios pe usa. Noaptea mortul era privegheat permanent, iar familia aducea oamenilor paharele pline de tuica si ceva de rontait “de sufletul mortului”. Unii se imbatau si radeau zgomotos si faceau glume fortate folosind prezenta la priveghi ca un prilej de petrecere si socializare.
Intrau in casa pe covoare plini de zapada sau de noroi, deranjau totul, mai ales sufletul plin de durere al aprtinatorilor. Tin minte ca la o pomana din sat (murisera parintii unor oameni trecuti de prima tinerete) un om “glumet” care s-a imbatat a ridicat paharul si a spus:”Noroc, baieti, si sa dea Dumnezeu sa ne mai chemati si la anul!”
Despre imbalsamare nu putea fi vorba. Priceputii turnau pe gat mortului var stins, acesta fiind procedeu rudimentar de conservare.
Timp de 3 zile apartinatorii nu se puteau odihni si se spalau (conform traditiilor de baie completa nu putea fi vorba, nici de spalatul rufelor) si schimbau de haine pe furis.
Iata de ce pompe funebre reprezinta usurarea de care au nevoie toate familiile indurerate.
La 2 ore de la deces, ei vin si preiau trupul decedatului ca voi sa il plangeti in liniste si sa aveti timp de reculegere. Casa nu mai este transformata intr-o sala de asteptare in care oamenii vin si pleaca dupa bunul plac, nici nu mai auzi rasete din camera in care cel drag isi doarme somnul de veci. Imi vine in minte acum intamplarea povestita de o colega de serviciu careia la o luna de la decesul mamei, ii murise sora care se afla la facultate la Cluj, intr-o iarna cumplita si a adus-o cu camionul, iar ea a venit tot drumul in caroserie, dormind cu capul pe sicriu. Ma gandesc cat de elegant ar fi putut sa isi aduca sora in aceste vremuri, cu masina funerara echipata corespunzator.
Dar povestea dureroasa a continuat. Au venit oamenii la priveghi si cand ea le punea prajituri pe farfurie si pahare de tuica pe tava, i-a auzit razand in hohote. S-a dus acolo si a vazut cum ii legasera sora cu o ata de mana si cum trageau de ata spunand: “Hai, ridica mana, mana moarta!”
Cu Funerare-servicii.ro toate acestea sunt de domeniul trecutului fiindca mortul poate fi dus direct la capela, iar acesti profesionsiti cu experienta se pot ocupa de prelevare, intocmirea documentatiei, conservare-toaletare trup neinsufletit, asezarea in sicriu si manipulare, transport, organizarea inmormantarii si a parastasului.
Omul indurerat are nevoie de intimidate, de liniste, sa isi puna in ordine gandurile si se simte asediat, cand nu se poate schimba si nu poate discuta nimic cu cei apropiati in casa lui.
.
