In fata ta sta usa tentatiei si nu stii ce se afla dincolo de ea…Poate fi un balaur, poate fi o jungla, te poti intoarce in trecutul in care oamenii traiau in grote sau poti gasi acolo calea catre adevar si un prieten pe viata. Orice este posibil, pentru asta trebuie insa sa iti asumi riscul de a deschide.
Uneori ai de ales, fiindca exista si alte intrari sau iesiri din labirintul vietii, alteori insa drumul trece prin usa aceea unica, iar daca acela este drumul crucificarii tale, trebuie sa treci prin el!
Chemarea necunoscutului are cel mai duios glas din lume si ii raspunzi:„Prezent!”, fiindca nu poti trai cu frica in san.
Da, uneori frica de necunoscut se poate numi prevedere, dar trebuie sa o experimentezi.
Fie ca vorbim de vibratoare realiste, fie de o relatie noua sau trecerea la un alt statut, nu stim nimic din ceea ce va urma.
Poti tu sa stii ce iti rezerva viitorul? Ai certitudinea ca fata pe care o faci mireasa va ramane la fel de iubitoare si fraged de frumoasa pentru mult timp?
Nu avem nici certitudinea secundei care va veni, dar demnitatea nu ne da voie sa ne lamentam si sa tremuram de spaima. Am invatat sa ne adaptam la necunoscut. Pasim mai intai incet, fara sa ne lasam cu toata greutatea, pipaim suprafete, cand suntem in intuneric, asteptam cat putem astepta, cand avem incertitudini…
Uneori, inainte de a deschide o usa, ai impresia ca dincolo de ea se afla Raiul si te trezesti in flacarile Iadului.
Este ca si cum alegi cel mai frumos mar de pe ram, vazand cum rade rosu la soare si descoperi ca are mijlocul gaunos sau putred. Mi s-a intamplat si la cofetarie sa aleg o prajitura roz sau portocalie care parca era desenata si sa nu pot sa iau o inghititura din ea.
Uneori realitatea sau consecintele propriilor alegeri sunt nedigerabile.
Elementul surpriza distruge monotonia si starneste interesul pentru viata. Este tentant sa descoperi noul, dar sa nu platesti atat de scump descoperirea. Curiozitatea fara discernamant ucide si tocmai de aceea, cat ar fi de curiosi, tinerii nu ar trebui sa incerce niciodata sa se drogheze sau sa recurga la practici care ii ranesc si care le pot cauza moartea sau imbolnavirea grava.
Gresim fiindca mizam pe aparente, pe aspectul fizic al oamenilor cu care venim in contact, nu exploram serios drumul pe care il alegem, atunci cand avem timp suficient la dispozitie.
Ceea ce frapeaza ochiul raneste adesea mortal inima…
Pe umerii mei si ai tai apasa necunoscutul asa de tare, incat lasa urme adanci. Platim cu sange si durere curiozitatea nesabuita, neastamparul de a deschide usi si de a intra si cand nu suntem poftiti si cand ar trebui sa asteptam la usa.
Lumea este o imensa gradina cu felurite plante: unele tamaduitoare si hranitoare, altele malefice. Ele cresc impreuna si noi trebuie sa le descoperim singuri, fiindca traim din prorpia experienta de viata.
Am vazut tineri refuzand cu incapatanare experienta de viata servita pe tava de parintii, de bunicii sau de educatorii lor.
Dorim sa testam, sa exploram, sa cunoastem, chiar daca ne dor genunchi de umblat, ne julim coatele cazand sau dimpotriva ne imbata bucuria victoriei.
Viata este frumoasa si tentanta si impune o doza de curaj, sa fie traita intens clipa de clipa.
E util sa inveti sa iti infranezi curiozitatea si sa nu te abandonezi lasitatii sau mediocritatii, mai ales cand ai un cuvant de spus! Sunt atat de multi oameni valorosi care stau in linia a doua pe frontul vietii si sunt dezamagiti de rezultatele disputei, dar nu fac un pas in fata…
Traiti asumat, traiti la cote maxime, fara sa va puneti in pericol! Traiti frumos si nu va atrofiati capacitatea de a invatat motivand ca sunteti prea batrani sa mai invatati. Imi plac oamenii care si la 80 de ani se amesteca printre cei tineri, isi continua studiile ca si cum tineretea abia incepe. Intarziati-va batranetea fiindca sta in puterea voastra sa faceti asta!
Asculta soaptele frunzelor. Pana si ele te invata sa iubesti, fiindca te vei trezi in amurgul vietii si atunci puterea mainilor si a gurii cu care saruti si spui soapte firbinti va scade pe zi ce trece. Norii trec spre apus acoperind perdeaua rosie a cerului cu draperia intunecata.
Curiozitatea se naste in noi de la venirea pe lume, altfel nu ne-am dori sa stim totul si nu am pune atat de multe intrebari.
Flacara curiozitatii ne intretine dorinta de invatatura si setea de cunoastere.
Pasii nostri se indreapta adesea unde ii mana curiozitatea, iar ea ar trebui sa nu puna in pericol trupul si sufletul.
Trec pe sub crengile pline de mistere ale pomilor si nu ma obosesc sa le scutur, de teama sa nu se abata toate asupra capului meu si deslusindu-le pe toate sa nu ma trezesc cu capul spart…
